Cred ca e timpul pentru un pic de recunostinta.
Am plecat acum 6 zile de langa Anca si de langa baietii mei. Aflandu-ma azi intr-o gradina insorita in Navarra, dupa trei zile de mers pe jos, timp in care timpul a inceput sa incetineasca, la fel si gandurile, nu pot decat sa fiu recunoscator ubitei mele si fiilor mei pentru ca m-au lasat sau au acceptat ca eu sa merg pe drumul asta. Stiu ca nu e usor. La fel de recunoscator sunt si fata de bunici, cumnati si prieteni pt tot sprijinul care m-il dati pentru acest drum.
Ma gandesc la voi toti si va port in suflet cu mine, spre Santiago.
Ma simt foarte norocos ca pot merge pe acest drum. Nu e prima oara cand simt asta si asta e datorita voua tuturor celor dragi din jurul meu.
- Posted using BlogPress from my iPhone
No comments:
Post a Comment